Fascinat de epocile crepusculare ale istoriei, Pascal Quignard dezvăluie în "Vila Amalia" paloarea propriei noastre epoci. Suntem sortiţi, pare să spună autorul, să cautăm, precum eroina acestui roman, un refugiu din calea cotidianului sufocant şi a micilor tragedii ale vieţii, un refugiu iluzoriu, dar necesar. El ar putea fi o insulă pierdută în mare, o vilă înecată în verdeaţă, o copilă care îţi strânge cu putere mâna..."Vila Amalia are frumuseţea unui cânt al suferinţei, lipsit de orice disperare, un cânt al lui Henry Purcell." (Nouvel Observateur)"În dorinţa ei încrâncenată de a disparea, eroina se aseamănă cu creatorul ei, scriitor care se încăpăţânează să trăiască." (Le Figaro)"În fundalul unei poveşti simple în aparenţă, Pascal Quignard ştie să lase sensurile să circule precum un râu subteran, un râu inaccesibil privirii, dar care irigă în chip tainic romanul." (Telerama)